Raluca, îți scriu aceste rânduri dintr-un loc profund al inimii mele. Nu e doar un simplu feedback, e o mulțumire sinceră, un gest de recunoștință față de felul în care ai reușit, printr-o simplă interacțiune, să lași o urmă atât de frumoasă în sufletul meu. Și nu doar o dată, ci de fiecare dată când am avut șansa să te întâlnesc.
Poate pentru tine e o zi obișnuită la birou, un client în plus, o întrebare în plus, o solicitare care vine și trece. Dar pentru mine, prezența ta a însemnat mult mai mult decât o simplă rezolvare. Tu nu doar că faci parte dintr-un sistem care funcționează – tu ești inima lui. Ești acel element viu, cald, uman, care transformă totul. Îți spun cu mâna pe inimă că ceea ce faci nu poate fi învățat dintr-un ghid de bune practici. Ce oferi tu vine dintr-un loc autentic – din suflet.
Îmi amintesc prima noastră interacțiune. Recunosc că eram puțin neliniștit, ușor confuz și, cumva, pe fugă. Nu știam exact la ce să mă aștept și nici nu aveam cele mai clare idei despre ce vreau. Dar ai avut tu acel dar rar de a simți omul din fața ta. Ai știut să-mi vorbești pe limba mea, cu un calm care mi-a liniștit gândurile, cu un zâmbet care m-a făcut să simt că sunt binevenit. Și nu pentru că era “politicos”, ci pentru că era sincer. S-a simțit.
Nu pot uita cum ai lăsat deoparte rutina, cum ai ieșit din tipare și ai stat cu mine până m-am simțit clar, liniștit și împăcat cu alegerile mele. Nu ai grăbit lucrurile, deși poate aveai alți clienți, alte treburi, alte griji. M-ai tratat ca și cum în acel moment, eu eram cel mai important om din lume. Și acel gest, Raluca, m-a atins. Poate nu ți-ai dat seama atunci, dar ai schimbat ceva în ziua mea. Poate chiar mai mult decât atât.
Când am revenit și te-am recunoscut, inima mi s-a liniștit automat. A fost ca și cum revăd un om drag, un punct de sprijin într-un sistem care de multe ori e rece, automatizat, lipsit de suflet. De fiecare dată când am vorbit cu tine, am simțit același lucru: că vorbesc cu un OM. Cu cineva care nu doar știe ce face, dar și vrea să ajute, vrea să fie acolo pentru tine, vrea să facă diferența.
Ai această rară abilitate de a te adapta fiecărui om care vine la tine. Simți ce ton să folosești, ce limbaj, câtă informație să oferi, cum să îmbini partea tehnică cu empatia. Știi când omul are nevoie de încurajare, când are nevoie de spațiu, când are nevoie doar să fie ascultat. Și ai răbdare. Atât de multă răbdare… dar nu din obligație, ci dintr-o bunătate firească, care vine din tine.
E greu să găsești oameni ca tine, Raluca. Oameni care nu doar că își cunosc meseria, dar o îmbracă în căldură și omenie. Oameni care nu privesc clienții ca pe niște dosare, ci ca pe niște suflete. Tu ești dovada vie că într-un sistem financiar poate exista și lumină, și zâmbet, și liniște. Ești acel contrast frumos între rigiditatea procedurilor și fluiditatea unei conversații sincere, între automatism și inimă.
Să știi că se simte. Se simte că îți pasă. Se simte că nu ești acolo doar pentru salariu sau pentru bifat ore. Se simte că îți dorești ca omul din fața ta să plece cu mai mult decât o semnătură pe un document – să plece cu încredere, cu claritate, cu recunoștință. Și exact așa am plecat eu. De fiecare dată. Cu inima plină. Cu liniște. Cu admirație.
Și mai e ceva. Ceva ce nu se poate descrie exact în cuvinte, dar pe care îl simți în prezența ta: o sinceritate care nu se poate mima. O lumină care vine din interior. Un fel de blândețe care nu are nevoie de explicații. Ai o energie rară, Raluca, și dacă oamenii nu ți-o spun des, o spun eu acum: ești un dar. Ești genul de om care face lumea mai bună, prin simpla ta prezență.
Dacă aș avea puterea, aș pune în fiecare bancă, în fiecare birou, în fiecare colț de lume, câte o Raluca. Pentru că ai tot ce trebuie: cunoștințe, echilibru, respect, empatie, zâmbet, răbdare, profesionalism. Dar mai ai ceva în plus, acel ceva ce nu se poate învăța nicăieri: suflet.
Mulțumesc că ești așa. Mulțumesc că nu te-ai lăsat schimbată de ritmul grăbit al lumii. Mulțumesc că nu ai devenit “robotizată” într-un sistem care, de multe ori, uită că în spatele fiecărei cereri e un om cu o poveste. Tu n-ai uitat. Tu ai rămas OM. Și pentru asta… îți mulțumesc din tot sufletul.
Sper ca toți cei care te întâlnesc să simtă ce am simțit și eu. Și sper ca cei din jurul tău – colegi, superiori, clienți – să vadă și să aprecieze ce comoară ești. Dacă citești asta și îți dau lacrimile, să știi că sunt lacrimi pe care le meriți. Pentru că doar cei care pun suflet cu adevărat pot atinge sufletele altora. Iar tu asta ai făcut cu mine.
Cu respect, căldură și o recunoștință pe care nu o pot pune în suficiente cuvinte,
îți mulțumesc, Raluca. Din inimă.
– Fineas
